| Radu Beligan: "Soarta mea a fost să trăiesc şi să mor aici, în TERRA MIRABILIS" |
 |
 |
 |
|
de Marius Tuca Marius Tuca: Cât de importanta e bunatatea în lumea în care traim? Ne poate ajuta sa supravietuim la atâta rautate? Radu Beligan: Nenorocirea este ca e atât de importanta, încât oamenii ar trebui sa faca orice ca s-o poata capata, pentru ca fara asta oamenii nu pot sa duca o viata adevarata. Asta pe care o duc ei nu e viata, mi-e si mila de ei!... * Se chinuiesc? Da, sunt niste oameni chinuiti. * Cum vedeti ca e lumea, domnule Beligan? Ce vrea ea? Ca uneori nu o mai întelegem deloc. Am din când în când o speranta ca ar veni cineva, un Mesia, care sa aduca lumea asta la întelegere, pentru ca asa de divizata ca acum n-a fost niciodata. Am mare încredere în Barack Obama, mare! În ultimele doua luni l-am urmarit zi de zi, parca era fratele meu, sa vad daca învinge. E un baiat extraordinar, e unicat pe aceasta lume. Daca el încearca si va putea sa faca lumina nu numai în tara lui, ci peste tot... * Credeti în oamenii providentiali? Iertati-ma, si eu cred asta, dar nu suntem cumva niste naivi? Chiar daca suntem naivi, e frumos ca gândim asa. * Care sunt mai frumoase, întâlnirile sau despartirile? Sunt disperat ori de câte ori trebuie sa ma despart de cineva. Sunt disperat! Nu suport asta, nu stiu cum sa fac sa evit despartirile. Când trebuie sa conduc pe cineva la avion, dintre cei dragi, pentru mine e chinul dracului! Prefer sa nu ma duc, le spun sa nu se supere, dar, pentru mine, momentul ala e prea dur, în ultima secunda, când el trece în partea cealalta... Prefer sa ne departim aici, la mine. * Mie cele mai dureroase mi se par despartirile din gara, mai ales din garile mici. Da, asa e, câta dreptate ai! * Eu înca pastrez amintirea si suferinta despartirilor din gara orasului în care m-am nascut. La un moment dat îmi era teama de gara tocmai din cauza despartirilor, de momentul în care conduceam pe cineva la gara... Deci, sunt mai frumoase întâlnirile? Da, sigur! * Exista mirosuri din copilarie care v-au urmarit prin viata, care va aduc aminte de ceva? Mirosul de pâine, de pilda? Da, mi-aduc aminte de cozonacii pe care îi facea mama, cum se fac de sarbatori... Nu ieseam din bucatarie cât era ea acolo. Stateam si ma uitam la ea ce face si cum face. Cozonacii, în Moldova, pe vremea aia... Cum putea trai un functionar cu patru copii? Avea o vaca si niste gaini. Da’ cum putea trai ca sa-si permita sa faca o masa dintr-asta, plina cu cozonaci, care ieseau din cuptor înca o data pe-atât, facuti cu câte 20 de oua... Era ceva uluitor! S-a dus lumea aceea. Aseara mi-a zis cineva cu care am luat masa, ca a gasit niste cozonaci... As, o pâine, acolo, nenorocita!... Nimic, nimic... Deci, astea sunt amintirile mele, mirosul ala de cozonac, de-acolo... * Stiti ce ma fascineaza cel mai mult la dumneavoastra, în afara de ceea ce v-am spus? Cum ati putut trece dintr-o lume într-alta. Asta mi se pare mai ceva decât faptul ca ati trait 90 de ani, desi este si asta un lucru extraordinar. Puterea de a te adapta... * Puterea de a trece, în suflet, dintr-o lume într-alta, asta mi se pare cel mai greu. Sunt multi care au apus o data cu o lume pe care au trait-o ei si au simtit-o cel mai bine. Eu am avut tot timpul constiinta ca am o misiune de îndeplinit. Asta a fost, teatrul a fost viata mea! Nu stiu, un tânar de-acum a spus: "Radu Beligan = Teatru"... Asta e! Si, sa-ti spun sincer, nu pot sa am nici dusmanii definitive. Mi-e imposibil. Comunistii erau niste oameni insuportabili, dar nu puteam sa-i înjur pe toti. Noi eram oameni cumsecade, draguti, omenosi... * Va mai întoarceti la perioada aceea, sa explicati, pentru ca simt ca ati suferit foarte mult, vi s-a facut o mare nedreptate dupa ’90. Ati încercat sa explicati asta, tocmai pentru ca... A fost totusi o ocazie superba, de a masura pâna unde merge ingratitudinea umana. Pentru ca nu bietul Plesu, care ma iubeste si m-a iubit întotdeauna, nu el m-a dat afara venind ministru, ci colegii pe care i-am hranit si i-am ferit în perioada aia de multe, multe... * Cunosc multe cazuri în care oamenii importanti au fost tradati, dati afara de cei care au fost colegii lor, subalternii lor, în echipa lor. Ce se întâmpla cu noi, pentru ca asta mi se pare o chestie îngrozitoare pentru caracterele din România? Sunt foarte multi cei carora li s-a întâmplat o nedreptate de genul asta. Dumneavoastra ati fost toata viata un învingator. Va referiti la perioada aceea, pentru ca, fiind un învingator, nu puteti crede ca ati fost înfrânt din nimic, pentru ca, daca dumneavoastra considerati înfrângere ce s-a întâmplat dupa ’89 imediat, eu nu o consider asa. Pai, nu, nu este o înfrângere. Eu eram constient de valoarea mea! * Da, dar parea o înfrângere! Asta în plan terestru, pentru faptul ca aveam o familie de hranit, sigur ca era o lovitura mortala, dar eu stiam ca fara mine n-o sa se faca teatrul. * De unde atâta ingratitudine? De ce tocmai de la aceia care au stat si au învatat de la dumneavoastra? Micimea sufleteasca a unora! Oamenii sunt gelosi... Uneori, puterea de a admira dispare. * Superb spus! Exista vorba aceea ca "povara recunostintei este mult mai grea decât povara urii". Foarte adevarat, foarte adânc, asa este! Omul e încrâncenat când e dator sa-ti multumeasca. * Asa este, si de multe ori nu ne dam seama de chestia asta, ca se întâmpla chiar cu oamenii de lânga noi, cei mai apropiati si în care credem cel mai mult. La un moment dat ne vad ca pe o povara, nu ca pe un ajutor. Am înteles ca teatrul a fost ratiunea dumneavoastra de a fi si, practic, v-a ajutat sa supravietuiti. De fapt, n-a fost vocatie, a fost intoxicatie! * Intoxicatie, suna frumos! Spuneti-mi care a fost spiritul cu care ati trait 90 de ani, ce spirit a locuit în dumneavoastra atât timp? Practic, o insatiabila curiozitate. Insatiabila. Eu nu pot, eu ma trezesc dimineata si trebuie sa stiu ce se întâmpla în lume astazi si ma duc la computer. Aflu imediat vestile importante din toata lumea, pe urma ce premiere au avut loc. Stiu tot din toata lumea, sunt informat. * Incredibil! E foarte important lucrul asta, sa fii la curent cu toate. Si, pe urma, a fi la curent nu înseamna a copia... I-am spus domnului Tatulici, când m-a chemat sa-mi dea un premiu sau asa ceva, ca a facut o mare magarie ca a cumparat patentul ala de la englezi. Pentru ca eu, care îi ador pe englezi – am multi prieteni acolo, e un mare popor –, când am vazut ca au inventat chestia asta si ca cei zece mari oameni ai Angliei suna asa, de pilda: "Pe locul sase e fotbalistul Beckham si pe locul opt, Shakespeare...", din momentul ala sa nu-i mai vad în ochi!... Asa si voi, aici. La început l-au facut cu public, fara sa fie asa, un "sobor" d’asta, de oameni priceputi, care sa spuna ca asta e bun, asta nu... Si eu eram pe locul 26 si Victor Rebengiuc, pe 27... Bucuros de vecinatate!... Pe urma si-au dat seama si l-au facut cu specialisti. * Dar acum s-au întors iarasi la forma aia pacatoasa. Da. Mi-a spus ca-mi da niste bani, dar nu mi-a dat. I-am dat telefon si i-am spus: "Sa stii ca te spun lu’ Tuca!"... Mi-a zis: "Stati, stati, ca vi-i dau pe 23 decembrie (2008)!" În ce data suntem astazi? * Mihai e clientul nostru. Încercam sa ne ocupam de el, trebuie sa ne ocupam sa-i facem reeducarea acum, pentru ca el n-a avut parte la timp de reeducare, si-atunci trebuie sa i-o facem acum! Ce umani sunteti! * Dar, revenind la curiozitatea dumneavoastra, mi-ati raspuns atât de simplu si frumos, apropo de spiritul care a locuit în dumneavoastra si care v-a facut sa ajungeti la 90 de ani, legatura spiritului cu ceea ce numiti dumneavoastra curiozitate este extraordinara. V-am sunat zilele trecute si auzeam televizorul. Va uitati când se certau astia cu Guvernul, pe cine sa puna, cum sa puna. Urmariti tot. Tot, vreau sa stiu tot ce se-ntâmpla, sigur. Asta n-ar fi nimic, dar înainte era un chin, pentru ca nu aveai de unde sa iei informatii. Atunci inventam toate lucrurile închipuite si neînchipuite, fel de fel. Am trimis bani si-n plic, desi nu era permis, am facut fel de fel de chestii ca sa am carti, piese noi, fel de fel. Dar acum sunt un rasplatit. Am comenzi, am o lista de librarii virtuale si cum aflu ceva citesc cronicile, fac comanda imediat si în doua zile am primit cartea. * Cui îi ramân cartile? Cine le mai citeste dupa dumneavoastra? Eeei! Copiii mei vor avea grija de ele. * Vor avea grija si le vor citi. Ce-au însemnat copiii pentru dumneavoastra? Aici nu pot sa ma laud, pentru ca am fost un tata prost. N-am avut timp sa ma ocup de ei. Meseria asta e atât de acaparatoare, zi si noapte, ca n-am putut avea grija de ei cât as fi vrut. Sigur ca îi ador, ca le-am facut toate poftele din lume, ca i-am plimbat, i-am dus, dar asta nu e de ajuns. Nu e de ajuns. Aici pot sa spun ca e o neîmplinire grava a vietii mele. * Dar femeile ce-au fost? Sau ce sunt femeile? Ce-au fost pentru dumneavoastra si ce credeti ca sunt? Merita si ele o definitie! Am avut, într-adevar, norocul sa fie niste tovarase de drum foarte bune, ajutatoare, bune, bune. Doua dintre ele au murit, una m-a abandonat, dar sunt prieten si acum cu cea care m-a abandonat, foarte bun. * Dar prietenii? Aveti prieteni multi? Aici n-as putea spune ca am avut noroc. Nu, pentru ca nu stiu daca pot sa-i numar... * Pe degetele de la o mâna? Da, adica, prieteni în sensul asta, ca, daca îl scoli la 3 noaptea, vine. Nu, astia s-au rarit! * Credeti ca poate exista prietenie la distanta chiar daca nu te vezi în fiecare zi, chiar daca nu vorbesti în fiecare zi? Da. Eu cred ca da, cu oamenii care într-adevar au valoare eu întretin prietenia asta. Mai ales afara am prieteni dintr-astia. * Spuneti-ne un eveniment din istoria României la care ati fi vrut sa participati. Un eveniment la care ati fi vrut sa fiti. Sau un eveniment de orice fel, un spectacol de teatru grandios, de pilda, unde ati fi vrut sa fiti, dar n-ati putut sa fiti din diferite motive, fie ca nu erati nascut, fie ca nu puteati... Eu as fi vrut sa fiu la 1 decembrie în piata aia... Da, cred, era frumos! Oamenii aia nu mai exista! * Unde v-ati fi dorit sa va aflati într-un anumit moment al istoriei? Nu mi-as fi dorit sa ma aflu altcândva si altundeva decât acolo unde m-a asezat soarta. Întâmplator, n-au fost vremuri bune. Sunt mai bune azi? Nu stiu ce sa spun decât ca soarta mea a fost sa traiesc si sa mor aici, în TERRA MIRABILIS, un pamânt binecuvântat de Dumnezeu, unde am fost, cu bune si cu rele, un om fericit. * De multe ori traim niste momente foarte importante pentru noi, pentru fiecare, si ne dam seama mult mai târziu cât de importante au fost ele. Am vazut zilele trecute, întâmplator, filmul "Horia", unde am un rol frumos, dar vreau sa spun ca pe vremea aceea se faceau filme mult mai bune decât acum, categoric, si ma gândeam ca oameni ca Horia nu mai pot exista. Nu mai exista si cred ca s-a stins pentru totdeauna samânta lor. Ei sunt într-o categorie care depaseste umanul. Sunt supraoameni. Ma uitam la acel disident care a fost persecutat de comunisti si batut si a venit si i-a refuzat diploma... Multi erau indignati. El era suparat pe noi si a spus ca noi, în timpul comunistilor, de frica am tacut, iar el a facut... I-am spus ca e atât de simpla treaba, ca noi suntem niste oameni sub vremi, iar el este un adevarat supraom. * Care este cea mai frumoasa meserie din lume? Învatator la tara. * Nu întâmplator v-am pus aceasta întrebare, pentru ca, dupa cum cred eu, este cea pe care ati facut-o dumneavoastra. Ei, mi-a fost rusine sa spun asa ceva! * Meseria asta a fost facuta pentru dumneavoastra, asa cum a fost facuta pentru câtiva alesi. Cred ca meseria, asa cum se spune uneori, v-a ales pe dumneavoastra. Eu spun mai mult, ca, daca meseria asta a fost facuta pentru cineva, a fost facuta si pentru dumneavoastra. Cred ca ai dreptate, pentru ca eu, în tot ce fac, în tot ce face un om în cursul zilei, pe dedesubt curge ceva care nu se întrerupe. * Curge rolul acela vesnic, care duce spre dumneavoastra. Ce fel de actor este Radu Beligan? De exemplu, odata la Bacau, când eram în "exil" acolo, s-a tinut o conferinta. Nu stiu în ce împrejurare, Plesu a tinut un speech si a spus ca Radu Beligan, care este cel mai în vârsta actor din România, este si cel mai modern. Mie mi s-a parut ca e un compliment frumos, dar, în aceasta lupta stupida între clasicism si modernitate si toate evolutiile astea sterile pe care le are teatrul românesc, cred ca exista o singura modalitate de a face teatru fara riscul de a fi demodat sau învechit: aceea care pune degetul pe carnea vie a vietii. Adica tot ce e adevar nu se va demoda niciodata. Or, eu caut sa fiu adevarat în tot ce fac, nu sa fac ce e la moda si, probabil, poate ca si de-asta rezist. * Uitati ce scria în articolul din 1988, despre care va aminteam, apropo despre ce fel de actor este Radu Beligan: "Actorul care va juca rational, prin studierea naturii umane, prin imitatia constanta a unui model ideal, plasmuit din imaginatie sau din memorie, va fi unul si acelasi la toate reprezentatiile, întotdeauna perfect egal, totul a fost masurat, combinat, învatat, ordonat în capul sau, în declamatia sa nu exista nici monotonie, nici disonanta. Mi se pare neîndoios ca Radu Beligan raspunde de minune acestei tipologii si preferintei lui Diderot, pentru actorul tutelat de forta atotputernica a ratiunii. Nimic din ceea ce ne-a daruit pâna acum n-a fost fructul hazardului si al improvizatiilor necoapte, fie ca este vorba de Caragiale sau de Cehov, de Gogol sau de Goldoni, de Mihail Sebastian sau de Camil Petrescu, Radu Beligan este, cum se spune, «de-acolo», si aceasta impresie persistenta, pe care ne-o lasa fiecare dintre interpretarile sale, este rodul unui laborios travaliu de conceptualizare si cizelare a personajelor carora el le da viata. Actorul poseda, de altfel, toate însusirile care sa-i permita exercitiul salutar prin care filosoful francez îl preconizeaza ca pe o conditie indispensabila a reusitei actoricesti: o inteligenta vie si iscoditoare, bazata pe o putere de discernamânt si analiza iesite din comun, o mare cultura, o mare sensibilitate controlata, umor, si ironie, si luciditate, contemplarea propriilor creatii, o pasiune neistovita pentru teatru, în sfârsit si, mai presus de orice, un mare talent". Îmi vine sa ma închin. Extraordinar! * Care mai este conditia actorului în ziua de astazi? Eu câstig mai putin, mai modest, dar nu fac porcarii. Eu am avut puterea sa rezist la bani. * Dar conditia, în general, a actorilor tineri? Proasta. Nu mai muncesc. N-au scoala, n-au profesori, nu mai vor sa-nvete, pentru ca televiziunea îi atrage fara sa aiba vreo calitate, nu-i controleaza, nici nu-mi vine sa mai vorbesc despre asta. * Care este rolul pe care l-ati dorit si nu l-ati avut niciodata? Pai am avut ocazia sa-l joc si pe Hamlet – sa fim seriosi, toata lumea vrea sa-l joace pe Hamlet, de ce sa nu recunosc, desi e un loc comun –, dar eu am vrut pe bune si am studiat foarte serios. Si, când am venit la directia Teatrului National, primul rol pe care l-am jucat a fost în "Cui i-e frica de Virginia Woolf?". Si-a venit a doua zi la mine Alexandru Finti, care facuse spectacole foarte bune, ca "Oameni si soareci" sau "Idiotul", si mi-a zis: "Te-am vazut aseara si trebuie neaparat sa joci Hamlet si te vad si cu un sweather negru, col roulè, ochelari...". M-a sedus grozav ideea. Pe urma am stat si m-am gândit: ce vor spune toti leii astia batrâni despre mine, ca am venit sa-mi fac roluri... Si-am renuntat, desi era propunerea altuia si cred ca faceam ceva interesant. * Cum se îmbatrâneste frumos, domnule Beligan? Exista un fel de-a fi ca sa îmbatrânesti frumos? În primul rând vine din interior. Pe urma sunt si niste retete fizice, ca sa zic asa: sa manânci cumpatat, sa nu pierzi noptile, sa nu bei peste masura. Asta e o meserie care cere o disciplina extraordinara. Trebuie sa-ti reziste celula, cum zicea Maiorescu. Asta e o meserie grea, grea de tot, pentru ca e singura arta în care faptuitorul este si instrumentul. Pictorul are sevaletul, altul are vioara... Eu am trupul meu, instrumentul meu si, daca nu suna ca un Stradivarius, mai bine sa nu sune deloc. * Spuneti-ne câteva cuvinte despre români si România, pentru ca ati început interviul spunând cât de mult iubiti România, ca sunteti legat ombilical de pamântul asta numit România. Cum vedeti românul, traversând aproape un secol? S-a schimbat mult si, din pacate, s-a schimbat nu chiar de jos, de la talpa. Nu stiu, nu sunt specialist, dar s-a alterat sufleteste, moralmente. A fost tot timpul sub opresiunea cuiva. Cum poti sa-l judeci daca a trait întodeauna încalecat, chinuit?! * Daca ati putea sa reinventati lumea, cum ati face-o? Ar fi lumea pe care mi-o descriati la începutul interviului de la Iasi, lumea aceea cu orchestra, bucurându-se de un cozonac bun, lumea aceea cu fanfara, lumea aceea în care amintirea cea mai importanta era legata de saracie, dar avea si frumusete, si... o pâine sau un kilogram de prune? Cred ca ar fi un mare pas înainte daca valorile adevarate ar fi recunoscute si puse la locul lor. Nu pot sa cred ca nu exista în România actuala niste oameni care sa corespunda marilor oameni care au facut România cea frumoasa. Sunt si acum, dar ei sunt ascunsi pe dupa copaci, pe dupa case, pe nu stiu unde... Trebuie gasiti si pusi acolo, în frunte. * Cititi-ne ceva din testamentul dumneavoastra! Din testamentul meu? * La figurat, bineînteles. În testamentul dumneavoastra, amintirile sunt cele mai frumoase? Ce le lasati urmasilor, urmasilor urmasilor dumneavoastra? Ce le-ati lasa, pentru ca ei au ce sa aleaga din toata viata dumneavoastra, dar dumneavoastra ce-ati lasa în primul rând? Ce-ati scrie, în primul rând, într-un testament al vietii vietii dumneavoastra extraordinare? Sunteti o fire iremediabil poetica, domnule Tuca, daca dati prozaicului cuvânt "testament" o lumina emotionanta. O urna funerara nu lasa mesaje. Celor care au vrut ceva de la mine am avut grija sa le insuflu, de-a lungul vietii, dragostea pentru România cea curata si nobila, care a dat marile spirite si pe marii ei ziditori. Si sa munceasca, împotriva tuturor greutatilor, cu inteligenta – si viclenie, daca e nevoie – pentru stralucirea ei. A primit o stea în dar De ziua sa, maestrul Radu Beligan a primit în dar o stea! În documentul care atesta existenta stelei care acum îi poarta numele se poate citi: "Domnule Beligan, Alaturi de cel al lui Elton John sau al Sophiei Loren, al Madonnei sau al lui Tom Cruise, numele dumneavoastra a fost dat unei stele prin intermediul Oficiului International de Înregistrare a Stelelor (International Star Registry). Numele stelei dumneavoastra precum si coordonatele ei telescopice sunt înregistrate si pastrate în arhivele Oficiului International de Înregistrare a Stelelor din Elvetia. Aceste date sunt identice cu cele care figureaza pe certificatul oficial al Oficiului International de Înregistrare a Stelelor pe care îl veti gasi în acest colet si care atesta ca o stea a fost botezata cu numele dumneavoastra, precizând exact coordonatele ei telescopice. De asemenea, aceste date vor fi transcrise si în urmatoarea editie a anuarului cosmic "Locul tau în Cosmos” (volumul VIII – Copyright USA). Pentru a va localiza, cautati-va constelatia pe harta cerului stilizata, situata la începutul livretului <>. Îndata, folositi apoi harta cea mare, care este o copie marita a constelatiei dumneavoastra. Locul precis unde este situata steaua dumneavoastra este încercuit cu rosu. Asa ca, de acum înainte, veti privi cerul cu alti ochi. Caci, prin aceasta stea care va este dedicata, o particica din dumneavoastra scânteiaza pe bolta cereasca. Felicitari. International Start Registry”. La primirea acestui cadou neobisnuit, maestrul Beligan a afirmat:”Nu stiu cât adevar stiintific si câta fantezie se afla în acest cadou mirobolant, dar nu pot sa nu ma gândesc la unul dintre rolurile mele dragi, al profesorului Miroiu, cel care a gasit o stea careia îi cauta un nume. O coincidenta care ma arunca pe o mare plaja de vis, hrana noastra cea de toate zilele”. Sursa:jurnalul.ro |
