| Maestrul Beligan în primul interviu despre sport după Revoluţie: "Modelele mele sant Federer şi Barcelona!" |
 |
 |
 |
|
"Dragul meu, sînt surprins eu însumi ca am izbutit sa-ti raspund la întrebari. Ai reusit sa învingi rezistenta mea la interviuri!". Sînt cuvintele maestrului Radu Beligan dupa ce a acceptat o discutie relaxata despre lumea sportului românesc filtrata decenii la rînd prin ochii, emotiile si trairile unui actor genial. Un dialog deschis în mediul virtual, prin Internet, si finalizat chiar în cabina sa de la Teatrul National, dupa una dintre reprezentatiile memorabile cu "Egoistul", piesa lui Jean Anouilh care, din noiembrie 2004, se joaca în permanenta cu casa închisa. - Maestre, ce loc a ocupat sportul pentru dumneavoastra de-a lungul unei cariere artistice fara egal? - Profesiunea de actor e singura în care artistul este propriul lui instrument. E bine sa cînti pe un Stradivarius si nu pe o vioara rablagita. O minte sanatoasa într-un corp sanatos e prima conditie a actorului, care se aseamana cu un sportiv fiindca trebuie, întotdeauna, sa fie într-o excelenta conditie fizica. Daca nu e "în forma", nu poate sustine pe scena, în conditii de performanta, o partitura de una, doua ore, care îl solicita mental si fizic în aceeasi masura. "Sportul si arta, ignorate de politici" - Se mai pune azi pret pe talent, în sport si în arta, pentru a stimula performanta? - Talentul este doar temelia performantei, artistica sau sportiva. Caratele performantei se obtin prin munca. As spune chiar ca un talent trebuie sa transpire mai mult decît un anonim, daca vrea sa straluceasca si sa se valorifice cu adevarat. - Cum e lumea sportului de azi în comparatie cu cea din urma cu 40-50 de ani? - Mai putin stresata politic, dar mai saracita si mai ignorata de politici. Acelasi lucru se întîmpla si în teatru. Sau în arta, în general. - Ati cochetat în tinerete cu oina, sportul national. Ati jucat în echipa liceului, la Iasi. - În tineretea mea, oina era un sport foarte îndragit si cunoscut. Venea din timpurile noastre strabune. Ma întreb însa cum a fost posibil sa ne înstrainam de el atît de mult, gîndindu-ma, de pilda, ca baseball-ul, desprins din esenta oinei, s-a dezvoltat incredibil tocmai peste Ocean, la o natiune tînara, devenind sportul cel mai popular în America. "În tenis m-au initiat fratii Viziru" - Cu fotbalul n-ati încercat? - În adolescenta, am jucat mult în echipe de tineret, extrema dreapta. Intrînd în teatru m-am îndragostit de tenis si am avut norocul sa fiu initiat de celebrii frati Gogu si Marin Viziru. Multi colegi de-ai mei erau pasionati de tenis, iar cei cu care ma înfruntam cel mai des erau minunatii mei prieteni Ion Lucian si Ion Vova. Cînd, pe lînga actorie, am fost însarcinat cu directia Teatrului de Comedie si apoi a Nationalului, activitatea sportiva s-a rezumat la lungi plimbari pe jos. Astazi, aceste plimbari fac parte din programul de recuperare pe care l-am început de doi ani, în urma unui nefericit accident. Sic transit... - Care sînt sportivii si antrenorii aflati aproape de sufletul dumneavoastra? - Bunii mei prieteni Ilie Nastase, Emerich Ienei, Ivan Patzaichin si Cornel Otelea. Îi admir si îi iubesc. "Simpatizez cu Steaua, Urziceniul îmi e drag" - Înainte de Revolutie, lumea sportului se intersecta deseori cu cea a filmului sau a teatrului. De ce s-a rupt aceasta magie dintre cele doua emisfere? - Înainte de '89 societatea româneasca era mai putin divizata. Necazurile si greutatile i-au unit pe oameni, au creat punti ale durerii între domenii diferite. Azi ne îndepartam unii de altii, sîntem mai grabiti, mai preocupati de domeniile noastre, dar n-as spune ca ne-am însingurat cu totul. Exista înca, din fericire, frumoase exemple de prietenii între artisti si sportivi. - Citez din Dumitru Dragomir: "Mircea Sandu e cel mai tare. E ca Radu Beligan în teatru". Cum se vede omul si presedintele Mircea Sandu prin ochii maestrului Beligan? - Cred ca este un bun profesionist si un diplomat abil. - Sînteti fanul unei echipe de fotbal? - Preferintele mele au oscilat de-a lungul anilor. Actualmente am o simpatie speciala pentru Steaua, dar îmi e draga si Unirea Urziceni. "Conflictul Becali-fani, intraductibil în teatru" - Prin 2006, ati mers cu Gigi Becali la Vadu Rosca, unde ridica un minioras pentru napastuitii inundatiilor. Ati fi dezamagit sa aflati ca de acel proiect s-a ales praful? - Am admirat, atunci, disponibilitatea lui Becali de a scoate din impas o comunitate si de a face pentru ea ceea ce statul nu a fost capabil sa faca. Dar daca de proiect s-a ales praful, cum spuneti, da, sînt dezamagit. Asta îmi confirma înca o data ca în România ultimilor ani totul se reduce la fatada. Nimic nu se face temeinic si pîna la capat. - Cum s-ar traduce în lumea teatrului o initiativa precum cea de la Steaua de a filtra fanii: intra în tribuna doar cine-l aplauda pe Becali? - Asa ceva, în teatru, este intraductibil. - Salile de teatru sînt arhipline, succesele sînt numeroase, în timp ce stadioanele si salile de sport devin tot mai goale. De ce? - Nu e doar vina protagonistilor. E si vina culiselor. Nu e doar vina spectacolului. E si vina sistemului. Sigur ca spectacolul nu poate avea valoare daca nu beneficiaza de actori/jucatori, de regizori/antrenori valorosi. Cum sa atingi performanta fara valori pe teren, fara vedete, fara idoli? Dar, mai ales, cum s-o atingi daca sistemul însusi este dezarticulat si daca în "vestiare", de la cele mai înalte cabinete, sportul e mai mereu faultat? "Federer, idolul meu" - Ce moment sportiv din trecutul apropiat v-a ramas întiparit pe retina? - Finala de la Australian Open, cînd idolul meu, Roger Federer, a plîns ca un baietel. - Îmi amintesc ca, într-una dintre conferintele pe care le-ati sustinut la Teatrul National, l-ati amintit printre modelele dumneavoastra contemporane. - Succesul uluitor de care se bucura Federer e dovada vie ca sta în puterea noastra sa ne controlam gîndirea, emotiile, si, de ce nu?, frica, acest sentiment asociat deseori pe nedrept cu lasitatea. Am constatat ca poate juca orice strategie îsi doreste si poate intra pe teren aproape la comanda. Într-o competitie în care stresul si spaima înfrîngerii capata proportii covîrsitoare, el joaca detasat, din instinct, cu curaj si creativitate. În momentul în care loveste mingea e prezent cu totul si lovitura e data cu mintea si cu trupul, într-o perfecta sincronizare. - Exista mari campioni, carora v-ar placea sa le strîngeti mîna? - Mi-ar face mare placere sa-l cunosc personal pe Federer, dar nici pe Nadal nu mi-ar displacea sa-l întîlnesc si sa-i strîng mîna. Cît despre marii nostri campioni, de mult îmi doresc sa-l cunosc pe Gica Hagi. Adora Barcelona: "E magica!" Radu Beligan se declara un fan al echipei lui Guardiola: "Urmaresc cu imensa placere jocurile Barcelonei. Este expresia artistica a fotbalului. Se înalta aproape de perfectiune. Jocul ei e inspiratie pura. Si stiinta. Acuratetea paselor, precizia suturilor si bucuria exploziva, pura, plenara, sincera a golului o singularizeaza, facîndu-ne pe noi, spectatorii, sa întelegem frumusetea fotbalului si sa ne mentinem proaspata dragostea pentru acest joc". "Autograf pretios de la un sportiv? Nu, îl am pe al lui Dali!" O povestioara neobisnuita din viata lui Radu Beligan: a obtinut în urma cu multi ani un autograf de la celebrul Salvador Dali, amintire pe care a trimis-o spre pastrare fiicei sale din Australia pentru a pune la adapost documentul de un eventual furt din România! Maestrul: "Nu exista azi mari performeri sportivi ale caror autografe as simti nevoia sa le tratez la fel". Nadia Comaneci "Nadia avea oriunde un viitor" Maestrul despre evadarea Nadiei din România comunista, cu putine luni înainte de Revolutie: "Aerul devenise irespirabil în tara. Era firesc, cel putin pentru aceia cu performante mondiale, sa plece dintr-un sistem care minimiza valoarea pîna la stergerea identitatii. Numele, victoriile si gloria Nadiei îi asigurau un viitor oriunde ar fi vrut sa se stabileasca. Iar fuga ei, ca si a altor campioni, a constituit un semnal de alarma si un protest ferm, o incitare împotriva incredibilelor abuzuri". "Un om întelept! Ai mereu ce învata de la Excelenta Sa. Ne-a vizitat de multe ori în cantonamentul de la Snagov si ne-a oferit deseori autocarul teatrului pentru a merge la spectacole cu baietii din lot" Ivan Patzaichin, fost antrenor lot olimpic kaiac-canoe "Îi port un respect deosebit lui Radu Beligan. Ne-am cunoscut în perioada cînd fosta mea sotie, Vasilica Tastaman, juca la Teatrul de Comedie, unde maestrul era director" Emerich Ienei, fost selectioner "Un om special care a stiut sa se apropie de valorile sportului. Sensibilitatea lui aparte l-a facut sa fie un minunat analist al performantei din orice domeniu" Cornel Otelea, fost campion mondial handbal "Nadia Comaneci si Doina Melinte, conjudetenele mele din Bacau, înseamna pentru constiinta sportiva a României ceea ce înseamna Caragiale si Camil Petrescu pentru teatru" "Ma intereseaza doar performanta din sport. Dupa parerea mea, asa zisele mondenitati sînt, de fapt, intruziuni indecente în intimitate" "Longevitatea nu e suma anilor de viata, ci timpul în care îti desfasori activitatea. Am o mare admiratie pentru sportivii care obtin performante la vîrste cînd multi s-au retras epuizati" "Societatea româneasca, în ansamblu, nu doar sportul, se complace în situatia de a balti în vorba si mistocareala, în loc sa fie preocupata de seriozitate, onestitate, competenta, performanta reala" "Pe sportivi si pe actori îi leaga practica superstitiei, pentru ca stresul si teama înfrîngerii sînt uneori coplesitoare si atunci ai nevoie de un mic pariu cu Dumnezeu, de ceva care sa risipeasca frica" Sursa:gsp.ro |
